EMOŢIONÁ, emoţionez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoţie. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoţie. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. émotionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EMOŢIONÁRE, emoţionări, s.f. Acţiunea de a (se) emoţiona şi rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ţi-o-] – V. emoţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A EMOŢION//Á ~éz tranz. A face să se emoţioneze. /<fr. émotionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE EMOŢION//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoţie. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EMOŢIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoţie. ♦ refl. A fi cuprins de emoţie. [Pron. -ţi-o-. / < fr. émotionner].
(Dicţionar de neologisme)
EMOŢIONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) emoţiona şi (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoţiona].
(Dicţionar de neologisme)
EMOŢIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoţie. II. refl. a fi cuprins de emoţie. (< fr. émotionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
emoţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. emoţionéz, 3 sg. şi pl. emoţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
emoţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. emoţionării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EMOŢIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)
(Dicţionar de sinonime)
EMOŢIONÁRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensi-bilizare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EMOŢIONÁRE, emoţionări, s.f. Acţiunea de a (se) emoţiona şi rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ţi-o-] – V. emoţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE EMOŢION//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoţie. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EMOŢIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoţie. ♦ refl. A fi cuprins de emoţie. [Pron. -ţi-o-. / < fr. émotionner].
(Dicţionar de neologisme)
EMOŢIONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) emoţiona şi (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoţiona].
(Dicţionar de neologisme)
EMOŢIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoţie. II. refl. a fi cuprins de emoţie. (< fr. émotionner)
(Marele dicţionar de neologisme)
emoţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. emoţionéz, 3 sg. şi pl. emoţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
emoţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. emoţionării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EMOŢIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.)
(Dicţionar de sinonime)
EMOŢIONÁRE s. 1. impresionare, înduioşare, mişcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensi-bilizare.
(Dicţionar de sinonime)