empiric dex - definiţie, sinonime, conjugare

empiric

EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experienţă; care priveşte empirismul, care are la bază empirismul. ♢ Formulă empirică = formulă obţinută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experienţă şi de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMPÍRI//C ~că (~ci, ~ce) Care se bazează exclusiv pe experienţă şi pe simţuri. /<fr. empirique, lat. empiricus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMPÍRIC, -Ă adj. Bazat numai pe experienţa senzorială. ♦ Care se referă la empirism, care aparţine empirismului. [Cf. fr. empirique, gr. empeirikos < empeiria – experienţă].
(Dicţionar de neologisme)

EMPÍRIC, -Ă adj. 1. bazat numai pe experienţa senzorială. 2. referitor la empirism. (< fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

empíric adj. m., pl. empírici; f. sg. empírică, pl. empírice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: em emp empi empir empiri

Cuvinte se termină cu literele: ic ric iric piric mpiric