emul dex - definiţie, sinonime, conjugare
EMÚ s.m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia şi din Tanzania, asemănătoare cu struţul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMÚL, emuli, s.m. Persoană care se străduieşte să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EMÚ m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struţul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMÚL ~i m. Persoană care se străduieşte să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EMÚ s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăieşte prin regiunile de stepă şi deşert din Australia şi Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].
(Dicţionar de neologisme)

EMÚL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în ştiinţă). [Cf. fr. émule, lat. aemulus].
(Dicţionar de neologisme)

EMÚ s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăieşte prin regiunile de stepă şi deşert din Australia şi Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)
(Marele dicţionar de neologisme)

EMÚL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)
(Marele dicţionar de neologisme)

emú s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

emúl s. m., pl. emúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EMÚL s. v. concurent.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: em emu

Cuvinte se termină cu literele: ul mul