enorie

ENORÍE, enorii, s.f. Parohie. – Din ngr. enoría.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ENORÍ//E ~i f. 1) Teritoriu în care îşi exercită atribuţiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

enoríe (enoríi), s.f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaş, s.m. (persoană care ţine de o parohie); enorit, s.m. (înv., enoriaş), din ngr. ἐνορίτης.
(Dicţionarul etimologic român)

enoríe s.f., art. enoría, g.-d. art. enoríei; pl. enoríi, art. enoríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ENORÍE s. v. parohie.
(Dicţionar de sinonime)