enumerare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înşira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ENUMERÁRE, enumerări, s.f. Acţiunea de a enumera şi rezultatul ei; înşirare, enumeraţie. – V. enumera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înşira. /<fr. énumérer, lat. enumerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înşira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].
(Dicţionar de neologisme)

ENUMERÁRE s.f. Acţiunea de a enumera şi rezultatul ei; înşirare, numărătoare; enumeraţie. [< enumera].
(Dicţionar de neologisme)

ENUMERÁ vb. tr. a număra unul câte unul; a înşira. (< fr. énumérer, lat. enumerare)
(Marele dicţionar de neologisme)

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. şi pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. şi pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát
(Dicţionar ortografic al limbii române)

enumeráre s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ENUMERÁ vb. a înşira, a înşirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)
(Dicţionar de sinonime)

ENUMERÁRE s. enumeraţie, înşirare, înşiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: en enu enum enume enumer

Cuvinte se termină cu literele: re are rare erare merare