enunț dex - definiţie, sinonime, conjugare
ENÚNŢ, enunţuri, s.n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăţi; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunţa (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ENUNŢÁ, enúnţ, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ENÚNŢ ~uri n. 1) Propoziţie care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăţi. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ENUNŢÁ enúnţ tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulaţie; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

enunţá (enúnţ, enunţát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunţ, s.n.
(Dicţionarul etimologic român)

ENÚNŢ s.n. Formulare, enunţare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunţa].
(Dicţionar de neologisme)

ENUNŢÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnţ. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
(Dicţionar de neologisme)

ENÚNŢ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înţeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunţa)
(Marele dicţionar de neologisme)

ENUNŢÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
(Marele dicţionar de neologisme)

enúnţ s. n., pl. enúnţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

enunţá vb., ind. prez. 1 sg. enúnţ, 3 sg. şi pl. enúnţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ENÚNŢ s. formulă. (Un ~ matematic.)
(Dicţionar de sinonime)

ENUNŢÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: en enu enun

Cuvinte se termină cu literele: nt unt nunt