eon dex - definiţie, sinonime, conjugare
EÓN, eoni, s.m. Ansamblul forţelor eterne emanate de o fiinţă, care fac posibilă acţiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor şi a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EÓN s.m. (Fil.) Spirit considerat de gnostici ca emanat dintr-o inteligenţă divină. [Pron. e-on. / < fr. éon, cf. gr. aion – eternitate].
(Dicţionar de neologisme)

EÓN s. m. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor. (< fr. éon, gr. aion, eternitate)
(Marele dicţionar de neologisme)

eón s. m. (sil. e-on), pl. eóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EÓN s. (FILOZ.) epocă, eră. (~ul dogmatic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: eo

Cuvinte se termină cu literele: on