epatare

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ţinută neobişnuită, extravagantă. – Din. fr. épater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPATÁRE, epatări, s.f. Acţiunea de a epata şi rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EPAT//Á ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin puritate, atitudine sau ţinută neobişnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].
(Dicţionar de neologisme)

EPATÁRE s.f. Acţiunea de a (se) epata şi rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].
(Dicţionar de neologisme)

EPATÁ vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. épater)
(Marele dicţionar de neologisme)

epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. şi pl. epateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

epatáre s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EPATÁ vb. a surprinde, a şoca. (Vrea să ne ~.)
(Dicţionar de sinonime)

EPATÁRE s. şocare. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)