epenteză

EPENTÉZĂ, epenteze, s.f. Fenomen fonetic constând din apariţia în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPENTÉZ//Ă ~e f. Introducere a unui sunet nou într-un cuvânt. /<fr. epenthese, lat. epenthesis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunţat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].
(Dicţionar de neologisme)

EPENTÉZĂ s. f. apariţie a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunţat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
(Marele dicţionar de neologisme)

epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)