epicheremă
EPICHERÉMĂ, epichereme, s.f. Silogism în care premisele apar amplificate prin adaosuri de motivări suplimentare. – Din fr. épichérème, lat. epicherema.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema].
(Dicţionar de neologisme)
EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puţin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema)
(Marele dicţionar de neologisme)
epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
epicherémă s. f., g.-d. art. epicherémei; pl. epicheréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)