epicurism dex - definiţie, sinonime, conjugare

epicurism

EPICURÍSM s.n. Doctrină morală a lui Epicur şi a discipolilor săi bazată pe teoria etică a fericirii raţionale a individului. [Var.: epicureísm s.n.] – Din fr. épicurisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPICURÍSM s.n. Doctrină filozofică materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogăţeşte atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raţionale, la baza căreia stă un ideal individualist, de evitare a suferinţei şi de dobândire a unei fericiri senine, susţinând că cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, liniştea şi nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. épicurisme < Epicurfilozof grec din antichitate].
(Dicţionar de neologisme)

EPICURÍSM s. n. 1. concepţie materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogăţeşte atomismul antic, iar în etică încearcăcreeze o teorie a plăcerii raţionale, de evitare a suferinţei şi de dobândire a unei fericiri senine; şcoală epicuriană. 2. larg curent de asimilare şi valorificare a concepţiilor lui Epicur, în primul rând a eticii şi a atomismului său, în Renaştere. (< fr. épicurisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

epicurísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ep epi epic epicu epicur

Cuvinte se termină cu literele: sm ism rism urism curism