epifit

EPIFÍT, -Ă, epifiţi, -te, adj. (Despre plante; şi substantivat) Care trăieşte fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPIFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Care trăieşte pe suprafaţa altor plante, pe care le foloseşte numai ca sprijin. [< fr. épiphyte, cf. gr. epi – pe, phyton – plantă].
(Dicţionar de neologisme)

EPIFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care creşte pe suprafaţa altor plante, doar ca suport. (< fr. épiphyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

epifít adj. m., pl. epifíţi; f. sg. epifítă, pl. epifíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)