epiglotă

EPIGLÓTĂ, epiglote, s.f. Membrană fibrocartilaginoasă aşezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghiţirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă].
(Dicţionar de neologisme)

EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte)
(Marele dicţionar de neologisme)

epiglótă s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)