epigon dex - definiţie, sinonime, conjugare

epigon

EPIGÓN, epigoni, s.m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei şcoli literare de prestigiu. ♦ Urmaş, succesor (lipsit de valoare). – Din germ. Epigone, fr. épigone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPIGÓN ~i n. Succesor al unor predecesori iluştri (scriitori sau artişti), care imită fără spirit creator ideile şi metodele acestora. /<lat. epigonus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EPIGÓN s.m. 1. Denumire dată fiilor celor şapte comandanţi care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh. 2. (Adesea ironic) Descendent, urmaş (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei şcoli literare. [< fr. épigone, it. epigono, cf. gr. epigonos – descendent].
(Dicţionar de neologisme)

EPIGÓN s. m. 1. denumire dată fiilor celor şapte comandanţi la asediul Tebei. ♢ diadoh. 2. urmaş lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei şcoli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variaţie în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)
(Marele dicţionar de neologisme)

epigón s. m., pl. epigóni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ep epi epig epigo

Cuvinte se termină cu literele: on gon igon pigon