epigrafie
EPIGRAFÍE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi cu interpretarea inscripţiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPIGRAFÍ//E ~i f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul inscripţiilor vechi. [G.-D. epigrafiei; Sil. -pi-graf] /<fr. épigraphie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EPIGRAFÍE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor. [Gen. -iei. / < fr. épigraphie].
(Dicţionar de neologisme)
EPIGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor. (< fr. épigraphie)
(Marele dicţionar de neologisme)
epigrafíe s. f. (sil. -gra-), art. epigrafía, g.-d. epigrafíi, art. epigrafíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPIGRAFÍ//E ~i f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul inscripţiilor vechi. [G.-D. epigrafiei; Sil. -pi-graf] /<fr. épigraphie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EPIGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea şi interpretarea inscripţiilor. (< fr. épigraphie)
(Marele dicţionar de neologisme)
epigrafíe s. f. (sil. -gra-), art. epigrafía, g.-d. epigrafíi, art. epigrafíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)