epilepsie

EPILEPSÍE, epilepsii, s.f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoţite de pierderea cunoştinţei, de halucinaţii şi de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPILEPSÍ//E ~i f. Boală a sistemului nervos central care se manifestă prin crize convulsive şi prin pierderea cunoştinţei. [G.-D. epilepsiei] /<fr. épilepsie, lat. epilepsia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

epilepsíe (epilepsíi), s.f. – Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente. Gr. ἐπιληψία (sec. XVIII, Cf. Gáldi 181), şi modern din fr. épilepsie. – Der. epileptic, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

EPILEPSÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. épilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].
(Dicţionar de neologisme)

EPILEPSÍE s. f. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoţite de pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii, halucinaţii etc. (< fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)
(Marele dicţionar de neologisme)

epilepsíe s. f., art. epilepsía, g.-d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi, art. epilepsíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. şi pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropşeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. şi reg.) stropşire, stropşitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare.
(Dicţionar de sinonime)