EPILOGÁ, epiloghez, vb. I. Tranz. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. – Din fr. épiloguer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].
(Dicţionar de neologisme)
EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer)
(Marele dicţionar de neologisme)
epilogá vb., ind. prez. 1 sg. epiloghéz, 3 sg. şi pl. epilogheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârşi, ter-mina.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPILOGÁ vb. I. tr. (Rar) A încheia, a termina. ♦ A găsi de spus ceva în plus la orice. [< fr. épiloguer, it. epilogare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
epilogá vb., ind. prez. 1 sg. epiloghéz, 3 sg. şi pl. epilogheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârşi, ter-mina.
(Dicţionar de sinonime)