episcopia
[Sinonime]
EPISCOPÍE, episcopii, s.f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop1; eparhie. ♢ Reşedinţa episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPISCOPÍ//E ~i f. 1) Funcţie de episcop; episcopat. 2) Perioada de timp în care un episcop îşi deţine funcţia. 3) Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie. 4) Sediul episcopului. [G.-D. episcopiei] /<ngr. episkopía
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EPISCOPÍE s.f. Proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. [Gen. -iei. / < fr. épiscopie].
(Dicţionar de neologisme)
EPISCOPÍE s. f. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. (< fr. épiscopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art. episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EPISCOPÍ//E ~i f. 1) Funcţie de episcop; episcopat. 2) Perioada de timp în care un episcop îşi deţine funcţia. 3) Diviziune administrativă bisericească condusă de un episcop; eparhie. 4) Sediul episcopului. [G.-D. episcopiei] /<ngr. episkopía
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EPISCOPÍE s. f. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului. (< fr. épiscopie)
(Marele dicţionar de neologisme)
episcopíe s. f., art. episcopía, g.-d. art. episcopíei; pl. episcopíi, art. episcopíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.
(Dicţionar de sinonime)