epitaf dex - definiţie, sinonime, conjugare

epitaf

[Sinonime]
EPITÁF, epitafuri, s.n. 1. Inscripţie funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentinţă morală; p.ext. placă cu o inscripţie funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer2 (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPITÁF ~uri n. 1) Inscripţie funerară făcută pe placa de la mormântul cuiva. 2) Poezie scrisă cu prilejul morţii cuiva. 3) bis. Bucată de stofă, pe care este reprezentată imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, fr. épitaphe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

epitáf (epitáfuri), s.n. – 1. Inscripţie funerară cuprinzînd elogiul defunctului. – 2. Bucată de stofă brodată reprezentînd punerea în mormînt a lui Iisus, care acoperă un mormînt sau un altar. – Var. (înv.) mr. epitafiu. Ngr. ἐπιτάφιος. Sec. XVIII (Gáldi 182).
(Dicţionarul etimologic român)

EPITÁF s.n. Inscripţie funerară; placă (de obicei din marmură) care cuprinde o inscripţie funerară. ♦ Poezioară compusă cu ocazia morţii cuiva. [Pl. -furi, -fe. / < fr. épitaphe, cf. lat. epitaphius, gr. epitaphion < gr. epi – deasupra, taphos – mormânt].
(Dicţionar de neologisme)

EPITÁF s. n. 1. (ant.) inscripţie funerară în care se făcea elogiul celui decedat. ♢ placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripţie. 2. poezioară compusă cu ocazia morţii cuiva. (< fr. épitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)
(Marele dicţionar de neologisme)

epitáf s. n., pl. epitáfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EPITÁF s. v. aer.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ep epi epit epita

Cuvinte se termină cu literele: af taf itaf pitaf