epitrop dex - definiţie, sinonime, conjugare
EPÍTROP, epitropi, s.m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici; efor. [Acc. şi: epitróp]. – Din ngr. epítropos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPÍTROP ~i m. 1) Persoană care tutelează pe cineva; om care are grijă de o persoană incapabilă de a acţiona independent (minor, bătrân ş. a.) şi administrează bunurile ei materiale; tutore. 2) înv. Administrator al unor bunuri, mai ales bisericeşti. [Sil. e-pi-trop] /<ngr. epitropos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

epítróp (-pi), s.m. – Administrator, efor. Mr. pitrup. Ngr. ἐπίτροπος (sec. XVIII, cf. Gáldi 182), cf. alb. pitrúp, bg. pítrop. – Der. epitropie, s.f. (tutelă; eforie; funcţie de epitrop), din ngr. ἐπιτροπία.
(Dicţionarul etimologic român)

epítrop s. m. (sil. -trop), pl. epítropi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ep epi epit epitr epitro

Cuvinte se termină cu literele: op rop trop itrop pitrop