eponim dex - definiţie, sinonime, conjugare

eponim

EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, s.m., adj. 1. S.m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraş, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetăţile Greciei antice şi în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonţi ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraş etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
(Dicţionar de neologisme)

EPONÍM, -Ă I. adj. care dă numele său unui loc, unui oraş etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dădea numele său anului; primul dintre cei nouă arhonţi ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. 2. termen pentru desemnarea unei staţiuni arheologice unde a fost cercetată prima dată o cultură materială şi care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. éponyme, gr. eponymos)
(Marele dicţionar de neologisme)

eponím s. m., adj. m., pl. eponími; f. sg. eponímă, pl. eponíme
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ep epo epon eponi

Cuvinte se termină cu literele: im nim onim ponim