epos

ÉPOS, eposuri, s.n. (Livr.) Epopee. ♦ Povestire. – Din germ. Epos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÉPOS ~uri n. 1) Ansamblu de motive epice majore proprii unei culturi. 2) Poem epic în versuri, de mari proporţii, în care se povestesc fapte eroice. /<germ. Epos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÉPOS s.n. (Liv.) Epopee. ♦ Povestire. [Pl. -suri. / < germ. Epos, gr. epos].
(Dicţionar de neologisme)

ÉPOS s. n. epopee. ♢ povestire, naraţiune. ♢ ansamblul principalelor motive epice proprii unei culturi. (< germ. Epos, gr. epos)
(Marele dicţionar de neologisme)

épos s. n., pl. éposuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÉPOS s. v. epopee, poem epic.
(Dicţionar de sinonime)