eprubete

EPRUBÉTĂ, eprubete, s.f. Tub de sticlă cu pereţii subţiri şi rezistenţi, închis la un capăt, întrebuinţat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPRUBÉT//Ă ~e f. Vas de sticlă în formă de tub, închis la un capăt, folosit în laboratoare pentru experienţe. ~ gradată. [G.-D. eprubetei; Sil. e-pru-] /<fr. éprouvette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

eprubétă (eprubéte), s.f. – Tub de sticlă închis la un capăt, întrebuinţat în laborator. – Var. epruvetă. Fr. éprouvette.
(Dicţionarul etimologic român)

EPRUBÉTĂ s.f. Tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, folosit în laboratoare. [< fr. éprouvette].
(Dicţionar de neologisme)

EPRUBÉTĂ s. f. tub de sticlă rezistentă închis la un capăt, în lucrări de laborator. (după fr. éprouvette)
(Marele dicţionar de neologisme)

eprubétă s. f. (sil. -pru-), pl. eprubéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)