epruvetă

EPRUVÉTĂ, epruvete, s.f. Piesă de probă confecţionată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPRUVÉT//Ă ~e f. Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietăţii materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-tă] /<fr. éprouvette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecţionată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăţilor acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].
(Dicţionar de neologisme)

EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăţilor acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)
(Marele dicţionar de neologisme)

epruvétă s. f. (sil. -pru-), pl. epruvéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)