epuizare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EPUIZÁ, epuizez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) isprăvi, un bun material (consumând, vânzând etc.). 2. Tranz. A lămuri complet, a discuta în toate amănuntele, a isprăvi de studiat o problemă. 3. Tranz. şi refl. A (se) istovi, a (se) slei, a (se) extenua. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. épuiser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EPUIZÁRE, epuizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operaţie de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcţii. 3. Pierdere a capacităţii funcţionale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EPUIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se epuizeze; a istovi; a slei; a extenua; a consuma. 2) (probleme, teme, discuţii etc.) A trata sub toate aspectele; a cerceta din toate punctele de vedere. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE EPUIZ//Á mă ~éz 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit până la sfârşit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forţa şi energia; a se obosi peste măsură; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. épuiser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EPUIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) termina, a (se) isprăvi. 2. tr. A lămuri complet, a termina discuţiile, a încheia (o problemă). 3. refl. A se istovi, a se extenua. [Pron. -pu-i-. / < fr. épuiser].
(Dicţionar de neologisme)

EPUIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].
(Dicţionar de neologisme)

EPUIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi. II. tr. a lămuri complet, a termina discuţiile. III. refl. a se extenua. (< fr. épuiser)
(Marele dicţionar de neologisme)

epuizá vb. (sil. -pu-i-), ind. prez. 1 sg. epuizéz, 3 sg. şi pl. epuizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

epuizáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.
(Dicţionar de sinonime)

EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ep epu epui epuiz epuiza

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare uizare