equisetum dex - definiţie, sinonime, conjugare

equisetum

[Sinonime]
COÁDĂ, cozi, s.f. 1. Apendice terminal al părţii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care creşte în prelungirea lui. ♢ Expr. A da din coadă = (despre oameni; fam.) a se linguşi pe lângă cineva; a se bucura. A-şi vârî (sau băga) coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc. Îşi vâră (sau şi-a vârât, îşi bagă, şi-a băgat etc.) dracul coada (în ceva), se spune când într-o situaţie se ivesc neînţelegeri sau complicaţii (neaşteptate). A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furiş), a o şterge (lăsând lucrurile nerezolvate). Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, ruşinat; fără a fi reuşit. (Pop.) A-şi face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mâţa (sau pe dracul) de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu faţă nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaoş; vechi, băştinaş; de origine rurală. (Fam.) A prinde prepeliţa (sau purceaua) de coadă = a se îmbăta. ♦ Partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peştelui, a şarpelui, a racului etc.). 2. Păr (de pe capul femeilor) crescut lung şi apoi împletit; cosiţă. 3. Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungită sau care se târăşte pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă. ♢ Expr. A se ţine de coada cuiva sau a se ţine (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărţit de cineva, a se ţine cu insistenţă şi pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasă a cometelor. ♦ Fâşie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menţine echilibrul în aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner. ♢ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva). A-şi vedea de coada măturii (sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodăreşti. Coadă de topor = persoană care serveşte drept unealtă în mâna duşmanului. 6. Partea terminală a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârşit, extremitate. ♢ Loc. adv. La (sau în) coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la şcoală etc.). De la coadă = de la sfârşit spre început. ♢ Expr. A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înţeles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se îngustează un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleşteu. 7. Şir (lung) de oameni care îşi aşteaptă rândul la ceva, undeva. ♢ Expr. A face coadă = a sta într-un şir (lung) de oameni, aşteaptând să-i vină rândul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă şi alta sterilă; barba-ursului (Equisetum); b) plantă erbacee acvatică cu frunze liniare şi cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocoşului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuinţate în medicina populară (Polygonatum); coada-mielului = a) plantă erbacee cu frunze lucitoare şi cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinişoare mai întunecate (Veronica prostrata); coada-mâţei = plantă erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-mâţei-de-baltă = nume dat mai multor specii de muşchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede şi contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă (Potentilla anserina); coada-şoricelului = plantă erbacee medicinală cu frunze penate, păroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) plantă erbacee ţepoasă, înaltă, cu frunze lanceolate şi cu flori albe, dispuse în spice (Echium altissimum); b) plantă erbacee cu flori violete sau roşietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară, cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosită ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = plantă veninoasă cu tulpina târâtoare şi cu fructele în forma unor bobiţe roşii, care creşte prin mlaştini (Calla palustris); coada-rândunicii = numele a doi fluturi mari, frumos coloraţi, care au câte o prelungire în partea posterioară a aripilor (Papilio machaon şi podalirius). [Pl. şi: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIPIRÍG, pipirigi, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede şi mlăştinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune-roşcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră şi rigidă, de culoare cenuşie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuţit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele şi cu inflorescenţele compuse din 1-4 globuşoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COÁD//Ă cozi f. 1) (la animale) Parte terminală a coloanei vertebrale. ♢ A da din ~ a se linguşi pe lângă cineva. A-şi vârî (sau a-şi băga) ~a a) a se amesteca în treburile altora; b) a se strecura peste tot. A călca pe cineva pe ~ a trezi mânia cuiva; a supăra. A pune ~a pe spinare a fugi de răspundere; a pleca lăsând toate în voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu ~a între picioare (sau între vine) a pleca ruşinat, fără a obţine nimic. A scăpa scurt de ~ a ieşi dintr-o încurcătură cu urmări neplăcute. A-i atârna cuiva ceva de ~ a-i atribui cuiva o vină; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mâţa de ~ a o duce greu; a trăi în sărăcie. Minciună cu ~ minciună mare. A umbla (sau a se ţine) ~ după cineva a fi nedespărţit de cineva. 2) (la păsări) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ♢ A căuta ~a prepeliţei a căuta ceea ce nu există. 3) (la peşti, şerpi etc.) Partea posterioară a corpului. 4) Păr lung şi des, împletit; cosiţă. ♢ A împleti ~ (sau cosiţă) albă a rămâne fată bătrână, nemăritată. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formaţie vegetală prin care floarea sau fructul se leagă de ramură; peduncul. ~ de cireaşă.Cozi de ceapă vârfurile tulpinii de ceapă verde. ~a-şoricelului plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, întrebuinţate în medicină. 6) Partea alungită de la spatele unei rochii (care se târăşte); trenă. 7) Parte a unui obiect de care se apucă cu mâna. ~a sapei. ♢ ~ de topor om care serveşte drept unealtă în mâna duşmanului; trădător. 8) rar Partea cu care se termină ceva; bucată de la sfârşitul unui lucru; margine; capăt; extremitate. ♢ ~a ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau în) ~ pe ultimul loc. De la ~ de la sfârşit spre început. 9) Şir (lung) de oameni care îşi aşteaptă rândul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu ~ cometă. ~ de cometă prelungire luminoasă a cometei. /<lat. coda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIPIRÍ//G ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă netedă, având frunze lungi ţepoase şi flori mici brune dispuse în inflorescenţă la vârf. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EQUISÉTUM s.m. 1. Arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri şi frunze în verticil. 2. Coada-calului. [< fr. equisetum, cf. lat. equisaetum < equus – cal, saeta – păr rigid].
(Dicţionar de neologisme)

EQUISÉTUM ECVIZE-/ s. m. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri şi frunze în verticil; coada-calului. (< fr., lat. equisetum)
(Marele dicţionar de neologisme)

coádă s. f., g.-d. art. cózii; pl. cozi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pipiríg s. m., pl. pipirígi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COÁDĂ s. 1. cosiţă, (reg.) gâţă. (O fată care poartă cozi.) 2. mâner, (înv. şi reg.) mănunchi, (Transilv.) dârjală, (Transilv. şi Ban.) mânei, (prin Ban. şi sudul Transilv.) mânel. (~ de seceră, de sapă.) 3. v. toartă. 4. cotor. (~ măturii.) 5. (reg.) coporâie, toporişcă, toporâie, toporâşte, (Mold. şi Bucov.) cosie. (~ coasei.) 6. v. băţ. 7. v. peduncul. 8. v. pulpană. 9. v. trenă. 10. (fam.) codârlă. (Te rog să te aşezi la ~ !) 11. v. sfârşit. 12. (BOT.) coada-calului (Equisetum arven-se) = barba-ursului, (reg.) brădişor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilv. şi Maram.) perie; coada-cocoşului (Polygonatum) = (reg.) cerceluş, clopoţei (pl.), cocoş, coada-mielului, coada-vacii, iarbă-de-dureri, pecetea-lui-Solomon; coada-mâţei (Leonurus marrubiastrum) = (reg.) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (pop.) scrântitoare, (reg.) prescură, sclintiţă, scrintee, iarba-gâştelor; coada-şoricelului (Achillea millefo-lium) = (înv. şi reg.) prâsnel, (reg.) coada-hâr-ţului, (Ban.) alunele (pl.), sorocină; coada-vacii = a) (Salvia silvestris) jale, (reg.) brăileanca (art.), corovatic, jaleş, năduf, sălvie de pădure; b) (Verbascum phlomoides) (reg.) rânzişoară; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (reg.) codină. 13. (ENTOM.) coada-rândunicii (Papilio machaon şi podalirius) v. papilionidă.
(Dicţionar de sinonime)

COÁDĂ s. v. coardă, matcă, matiţă, măsea, pipirig, scândură.
(Dicţionar de sinonime)

PIPIRÍG s. (BOT.) 1. (Bolbochoenus maritimus) (reg.) rogoz. 2. (Holoschoenus vulgaris) (reg.) papură. 3. (Scirpus silvaticus) ţipirig. 4. (Schoenoplectus lacustris) rogoz, (reg.) păpurică, ţiperig, papură-rotundă. 5. (Equisetum hiemale) (reg.) coadă, capu-câmpului, iarbă-de-cositor. 6. v. stuf.
(Dicţionar de sinonime)

PIPIRÍG s. v. chircitură, pipiriguţ, rugină, sfrijitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: eq equ equi equis equise

Cuvinte se termină cu literele: um tum etum setum isetum