erată

ERÁTĂ, erate, s.f. Listă la sfârşitul unei cărţi în care sunt semnalate şi îndreptate greşelile de tipar sau de fond. – Din fr., lat. errata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERÁT//Ă ~e f. Listă anexată la sfârşitul unei cărţi care conţine rectificarea greşelilor observate. /<fr., lat. errata
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

erátă (eráte), s.f. – Listă la sfîrşitul unei cărţi în care sînt îndreptate greşelile de tipar sau de fond. Lat. errata (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

ERÁTĂ s.f. Listă adăugată la sfârşitul unei cărţi, conţinând semnalarea şi îndreptarea greşelilor de tipar (uneori şi de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greşi].
(Dicţionar de neologisme)

ERÁTĂ s. f. listă adăugată la sfârşitul unei cărţi, conţinând semnalarea şi îndreptarea greşelilor de tipar; corrigenda. (< fr., lat. errata)
(Marele dicţionar de neologisme)

erátă s. f., pl. eráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ERÁTĂ s. (TIPOGR.) (livr.) corrigenda.
(Dicţionar de sinonime)