eratic

ERÁTIC, -Ă, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ♢ Bloc eratic sau stâncă eratică = bloc de piatră adus mai ales de gheţari şi aşezat în regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERÁTI//C ~că (~ci, ~ce) Care vădeşte lipsă de stabilitate. ♢ Bloc (sau stâncă) ~ bucată mare de piatră, adusă de gheţari, a cărei structură geologică diferă radical de cea a terenului din jur. Teren ~ acumulare de materiale de altă natură decât a solului din jur. /<fr. erratique, lat. erraticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERÁTIC, -Ă adj. Care nu este fix; neregulat. ♢ Bloc eratic = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de gheţari şi rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. [< fr. erratique, cf. lat. errare – a rătăci].
(Dicţionar de neologisme)

ERÁTIC, -Ă adj. care nu este fix; rătăcitor, neregulat. o bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de gheţari şi rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

erátic (care nu este fix) adj. m., pl. erátici; f. sg. erátică, pl. erátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)