erbiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

erbiu

ÉRBIU s.n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -biu. / < fr. erbium].
(Dicţionar de neologisme)

ÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)
(Marele dicţionar de neologisme)

érbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. érbiul; simb. Er
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: er erb erbi

Cuvinte se termină cu literele: iu biu rbiu