erbivor dex - definiţie, sinonime, conjugare

erbivor

[Sinonime]
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hrăneşte numai cu plante. 2. S.n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (şi la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERBIVÓR ~e n. şi adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutreşte cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca].
(Dicţionar de neologisme)

ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrăneşte cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)
(Marele dicţionar de neologisme)

erbivor, -ă, erbivori, -e s.m., s.f. vegetarian. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

erbivór adj. m., pl. erbivóri; f. sg. erbivóră, pl. erbivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

erbivór s. n., pl. erbivóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: er erb erbi erbiv erbivo

Cuvinte se termină cu literele: or vor ivor bivor rbivor