eres dex - definiţie, sinonime, conjugare

eres

[Sinonime]
ERÉS, eresuri, s.n. Credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiţie, eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepţiile comune (ale unei societăţi); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

erés (erésuri), s.n. – Erezie, greşeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s.f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s.m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s.f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73.
(Dicţionarul etimologic român)

erés s. n., pl. erésuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ERÉS s. (BIS.) erezie, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ERÉS s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, prejudecată, superstiţie, vină, vinovăţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: er ere

Cuvinte se termină cu literele: es res