eretică

ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Adept, susţinător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERÉTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) Care propovăduieşte sau susţine o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERÉTI//C² ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERÉTIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. şi f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].
(Dicţionar de neologisme)

erétic s. m., pl. erétici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

erétică s. f., g.-d. art. eréticei; pl. erétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. şi reg.) spurcat.
(Dicţionar de sinonime)