ergotism

ERGOTÍSM¹ s.n. (Livr.) Manie de a şicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERGOTÍSM² s.n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicaţie cu ergotină. – Din fr. ergotisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERGOTÍSM¹ s.n. (Franţuzism) Manie de a sâcâi, de a şicana. [< fr. ergotisme].
(Dicţionar de neologisme)

ERGOTÍSM² s.n. Intoxicaţie cu ergotină. [< fr. ergotisme].
(Dicţionar de neologisme)

ERGOTÍSM¹ s. n. manie de a sâcâi, de a şicana. (< fr. ergotisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

ERGOTÍSM² s. n. intoxicaţie gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

ergotísm (manie, boală) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)