eristică dex - definiţie, sinonime, conjugare

eristică

eristic eristică
ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparţine eristicii, referitor la eristică. ♢ Şcoala eristică = nume dat şcolii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. 2. S.f. Artă a disputei, a controversei, care foloseşte argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S.m. şi f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ♢ Şcoala eristică = nume dat şcolii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. şi f. Adept al eristicii. / < fr. éristique].
(Dicţionar de neologisme)

ERÍSTICĂ s.f. Arta de a controversa, folosind argumente subtile sau artificii sofistice. [< fr. éristique, cf. gr. eristikos < erizein – a discuta în contradictoriu].
(Dicţionar de neologisme)

ERÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eristică. o şcoală ~ă = nume dat şcolii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. éristique, gr. eristikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

erístic adj. m., pl. erístici; f. sg. erístică, pl. erístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

erístică s. f., g.-d. art. erísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: er eri eris erist eristi

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica stica istica