eroare dex - definiţie, sinonime, conjugare

eroare

[Sinonime]
EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ Expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ Eroare juridică = greşită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunţarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferenţa dintre valoarea reală a unei mărimi şi valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EROÁRE eróri f. Încălcare inconştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greşeală; rătăcire; aberaţie. ♢ A induce (pe cineva) în ~ a înşela (pe cineva); a amăgi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

eroáre (eróri), s.f. – Greşeală. Lat. errorem (sec. XIX). – Der. eronat, adj., din fr. erroné.
(Dicţionarul etimologic român)

EROÁRE s.f. 1. Greşeală, lipsă de concordanţă între percepţiile noastre şi realitatea obiectivă. ♢ A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înşela. 2. Diferenţa dintre valoarea unei mărimi şi valoarea măsurată a acestei mărimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].
(Dicţionar de neologisme)

EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanţă între percepţii şi realitatea obiectivă; cunoştinţă falsă, denaturată; greşeală. o a induce (pe cineva) în ~ = a amăgi, a înşela. 2. (jur.) reprezentare greşită asupra unei situaţii de fapt, ori asupra existenţei unui act normativ. 3. diferenţa dintre valoarea măsurată şi cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error)
(Marele dicţionar de neologisme)

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EROÁRE s. 1. v. greşeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Eroareadevăr
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: er ero eroa eroar

Cuvinte se termină cu literele: re are oare roare