erodare

ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. şi refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ERODÁRE, erodări, s.f. Acţiunea de a (se) eroda şi rezultatul ei; eroziune. – V. eroda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE EROD//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre terenuri, soluri etc.) A suferi o eroziune; a se roade. /<fr. érroder, lat. erodere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr. éroder, cf. lat. erodere – a roade].
(Dicţionar de neologisme)

ERODÁRE s.f. (Rar) Eroziune. [< eroda].
(Dicţionar de neologisme)

ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr. éroder, lat. erodere)
(Marele dicţionar de neologisme)

erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

erodáre s. f., g.-d. art. erodării; pl. erodări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)
(Dicţionar de sinonime)

ERODÁRE s. 1. v. eroziune. 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~.)
(Dicţionar de sinonime)