erodiu

ERÓDIU, erodii, s.m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

eródiu (eródii), s.m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).
(Dicţionarul etimologic român)

eródiu s. m. [-diu pron. -diu], art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (sil. -di-ii)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.
(Dicţionar de sinonime)

ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
(Dicţionar de sinonime)