ERUBESCÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi erubescent. (< fr. érubescence, lat. erubescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
ERUBESCÉNT, -Ă adj. (despre fructe etc.) care se înroşeşte; roşcat. (< fr. érubescent, lat. erubescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
erubescénţă s. f., pl. erubescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
erubescént adj. m., pl. erubescénţi; f. sg. erubescéntă, pl. erubescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
ERUBESCÉNT, -Ă adj. (despre fructe etc.) care se înroşeşte; roşcat. (< fr. érubescent, lat. erubescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
erubescént adj. m., pl. erubescénţi; f. sg. erubescéntă, pl. erubescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)