erudiție
[Sinonime]
ERUDÍŢIE, erudiţii, s.f. Cunoaştere temeinică a uneia sau mai multor ştiinţe; cultură vastă. [Var.: (înv.) erudiţiúne s.f.] – Din fr. erudition, lat. eruditio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ERUDÍŢIE f. Cunoaştere profundă şi temeinică a uneia şi a mai multor ştiinţe; cultură vastă şi temeinică.[G.-D. erudiţiei] /<fr. érudition, lat. eruditio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ERUDÍŢIE s.f. Cunoaştere aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [Gen. -iei, var. erudiţiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio].
(Dicţionar de neologisme)
ERUDÍŢIE s. f. cunoaştere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio)
(Marele dicţionar de neologisme)
erudíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. erudíţia (sil. -ţi-a), g.-d. erudíţii, art. erudíţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ERUDÍŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Erudiţie ≠ ignoranţă
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ERUDÍŢIE f. Cunoaştere profundă şi temeinică a uneia şi a mai multor ştiinţe; cultură vastă şi temeinică.[G.-D. erudiţiei] /<fr. érudition, lat. eruditio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ERUDÍŢIE s. f. cunoaştere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor ştiinţe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio)
(Marele dicţionar de neologisme)
erudíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. erudíţia (sil. -ţi-a), g.-d. erudíţii, art. erudíţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ERUDÍŢIE s. ştiinţă, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Erudiţie ≠ ignoranţă
(Dicţionar de antonime)