ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se căţăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESCALADÁRE, escaladări, s.f. Acţiunea de a escalada şi rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acţiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ESCALAD//Á ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, căţărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCALAD//ÁRE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acţiuni, a unui conflict. /v. a escalada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, căţărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].
(Dicţionar de neologisme)
ESCALADÁRE s.f. Acţiunea de a escalada şi rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acţiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forţe. [< escalada].
(Dicţionar de neologisme)
ESCALADÁ vb. tr. 1. a se căţăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteţi, a creşte, a intensifica, a extinde treptat o acţiune, un conflict. (< fr. escaleder)
(Marele dicţionar de neologisme)
escalada, escaladez v.t. (er., glum. – d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. şi pl. escaladeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
escaladáre s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)
(Dicţionar de sinonime)
ESCALADÁRE s. 1. suire, suiş, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESCALADÁRE, escaladări, s.f. Acţiunea de a escalada şi rezultatul ei; escaladă. ♦ Fig. Extindere treptată a unei acţiuni, a unui conflict etc.; escaladă. – V. escalada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCALAD//ÁRE ~ări f. 1) v. A ESCALADA. 2) fig. Extindere treptată prin intensificarea unei acţiuni, a unui conflict. /v. a escalada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, căţărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].
(Dicţionar de neologisme)
ESCALADÁRE s.f. Acţiunea de a escalada şi rezultatul ei; trecere peste un obstacol. ♦ (p. ext.) Extindere treptată a unei acţiuni; tactica extinderii treptate a războiului, a acumulării de forţe. [< escalada].
(Dicţionar de neologisme)
ESCALADÁ vb. tr. 1. a se căţăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteţi, a creşte, a intensifica, a extinde treptat o acţiune, un conflict. (< fr. escaleder)
(Marele dicţionar de neologisme)
escalada, escaladez v.t. (er., glum. – d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. şi pl. escaladeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
escaladáre s. f., g.-d. art. escaladării; pl. escaladări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)
(Dicţionar de sinonime)
ESCALADÁRE s. 1. suire, suiş, urcare. (~ Alpilor.) 2. sărire, sărit, trecere. (~ unui zid.)
(Dicţionar de sinonime)