eschiva dex - definiţie, sinonime, conjugare
ESCHÍVĂ, eschive, s.f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiş. – Din fr. esquiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ESCHIV//Á mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiş. /<fr. esquiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
(Dicţionar de neologisme)

ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiş, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].
(Dicţionar de neologisme)

ESCHÍVĂ s. f. eschivare. ♢ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
(Marele dicţionar de neologisme)

ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligaţii, a se da în lături, a se feri. ♢ a se retrage pe furiş. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. şi pl. eschiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. şi reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: es esc esch eschi eschiv

Cuvinte se termină cu literele: va iva hiva chiva schiva