escortare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ESCORTÁ, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoţi un deţinut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoţi o persoană care deţine un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoţi (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerţ (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESCORTÁRE, escortări, s.f. Acţiunea de a escorta şi rezultatul ei; însoţire, păzire. – V. escorta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ESCORT//Á ~éz tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoţi. 2) (deţinuţi) A ţine sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESCORTÁ vb. I. tr. A însoţi (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoţi un deţinut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoţi nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
(Dicţionar de neologisme)

ESCORTÁRE s.f. Acţiunea de a escorta şi rezultatul ei; însoţire, păzire. [< escorta].
(Dicţionar de neologisme)

ESCORTÁ vb. tr. 1. a însoţi, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi. (< fr. escorter)
(Marele dicţionar de neologisme)

escortá vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. şi pl. escorteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

escortáre s. f., g.-d. art. escortării; pl. escortări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ESCORTÁ vb. a însoţi. (A ~ un deţinut.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: es esc esco escor escort

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ortare