escroacă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s.m. şi f. Persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaş, şarlatan. – Din fr. escroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESCRÓ//C ~ci m. Persoană care înşală pe alţii profitând de naivitatea sau încrederea lor; şarlatan; potlogar; impostor; coţcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. şi f. Pungaş, şarlatan. [< fr. escroc].
(Dicţionar de neologisme)

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaş, şarlatan. (< fr. escroc)
(Marele dicţionar de neologisme)

escróc s. m., pl. escróci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

escroácă s. f., g.-d. art. escroácei; pl. escroáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ESCRÓC s. hoţ, impostor, înşelător, pungaş, şarlatan, şnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. şi fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. şi reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaş, (Mold., Bucov. şi Dobr.) şalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) şuler, (fam.) coţcar, pehlivan, pişicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e şi ăsta!)
(Dicţionar de sinonime)

ESCROÁCĂ s. pungăşoaică, şarlatancă, şnapancă. (Este o ~ notorie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: es esc escr escro escroa

Cuvinte se termină cu literele: ca aca oaca roaca croaca