escrocare

ESCROCÁ, escrochez, vb. I. Tranz. A obţine, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înşela; a săvârşi o escrocherie. – Din fr. escroquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESCROCÁRE, escrocări, s.f. Acţiunea de a escroca şi rezultatul ei. – V. escroca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ESCRO//CÁ ~chéz tranz. A înşela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESCROCÁ vb. I. tr. A înşela, a fura prin şiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].
(Dicţionar de neologisme)

ESCROCÁ vb. tr. a săvârşi o escrocherie, a înşela. (< fr. escroquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

escrocá vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. şi pl. escrocheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

escrocáre s. f., g.-d. art. escrocării; pl. escrocări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a şufări, (fam.) a coţcări, a potlogări, a şmecheri. (De ce m-ai ~?)
(Dicţionar de sinonime)

ESCROCÁRE s. înşelare, pungăşire, (fam.) potlo-gărire. (~ unei persoane.)
(Dicţionar de sinonime)