eseistic
ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S.f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique].
(Dicţionar de neologisme)
ESEÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eseu. II. s. f. literatura eseurilor. (< fr. essayistique)
(Marele dicţionar de neologisme)
eseístic adj. m., pl. eseístici; f. sg. eseístică, pl. eseístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ESEÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eseu, specific eseului. [< fr. essayistique].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
eseístic adj. m., pl. eseístici; f. sg. eseístică, pl. eseístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)