esențial

ESENŢIÁL, -Ă, esenţiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ţine de esenţă (1), privitor la esenţă; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de esenţă; care constituie esenţa unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de primă importanţă; foarte important; principial; substanţial; primordial; cardinal; fundamental. [Sil. -ţi-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESENŢIÁL, -Ă adj. Care aparţine esenţei unui lucru; fundamental, primordial. [Pron. -ţi-al. / cf. it. essenziale, fr. essentiel, lat. essentialis].
(Dicţionar de neologisme)

ESENŢIÁL, -Ă adj. care ţine de esenţa unui lucru, referitor la esenţă: fundamental, principal. (< fr. essentiel, lat. essentialis)
(Marele dicţionar de neologisme)

esenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. esenţiáli; f. sg. esenţiálă, pl. esenţiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ESENŢIÁL adj. 1. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 2. v. elementar.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Esenţial ≠ neesenţial, secundar
(Dicţionar de antonime)