ESENŢIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esenţa (din obiecte şi fenomene), a face esenţial. [Pron. -ţi-a-. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)
ESENŢIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esenţa (din obiecte şi fenomene). (< esenţial + -iza)
(Marele dicţionar de neologisme)
esenţializá vb., ind. prez. 1 sg. esenţializéz, 3 sg. şi pl. esenţializeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESENŢIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionar de neologisme)
ESENŢIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esenţa (din obiecte şi fenomene). (< esenţial + -iza)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ESENŢIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)
(Dicţionar de sinonime)