esențializare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ESENŢIALIZÁ vb. I. tr. A desprinde, a degaja esenţa (din obiecte şi fenomene), a face esenţial. [Pron. -ţi-a-. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

ESENŢIALIZÁRE s.f. Acţiunea de a esenţializa. [Pron. -ţi-a-. / < esenţializa].
(Dicţionar de neologisme)

ESENŢIALIZÁ cv. tr. a desprinde, a degaja esenţa (din obiecte şi fenomene). (< esenţial + -iza)
(Marele dicţionar de neologisme)

esenţializá vb., ind. prez. 1 sg. esenţializéz, 3 sg. şi pl. esenţializeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

esenţializáre s. f., g.-d. art. esenţializării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ESENŢIALIZÁ vb. a stiliza. (A ~ un cap de copil.)
(Dicţionar de sinonime)

ESENŢIALIZÁRE s. stilizare. (~ plastică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: es ese esen esent esenti

Cuvinte se termină cu literele: re are zare izare lizare