est dex - definiţie, sinonime, conjugare
EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EST n. (în opoziţie cu vest) 1) Parte a orizontului de unde răsare Soarele; răsărit. 2) Punct cardinal care corespunde acestei părţi a orizontului; răsărit. ♢ De ~ estic. /<fr. est
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].
(Dicţionar de neologisme)

EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)
(Marele dicţionar de neologisme)

est-europeán adj. → european
(Dicţionar ortografic al limbii române)

est s. n.; simb. E
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EST s. orient, răsărit, (pop.) soare-răsare, (reg.) răsai, răsăriş, zorit, (înv.) ost. (Spre ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Est ≠ apus, asfinţit, vest
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: es

Cuvinte se termină cu literele: st