estetică dex - definiţie, sinonime, conjugare
ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj. 1. S.f. Ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei. 2. S.n. art. Ansamblul însuşirilor şi al fenomenelor studiate de estetică (1). 3. Adj. Care aparţine esteticii (1), privitor la estetică (1); care priveşte frumosul, care corespunde cerinţelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthétique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESTÉTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de estetică; propriu esteticii. Studiu ~. 2 ) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte frumuseţe; frumos. Gest ~. /<fr. esthétique, lat. aestheticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESTÉTICĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul categoriilor şi legilor artei, considerată ca cea mai înaltă formă de creare şi de receptare a frumosului. 2) Ansamblu de probleme ce ţin de esenţa artei şi de raporturile ei cu realitatea. [G.-D. esteticii] /<fr. esthétique, lat. aesthetica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESTÉTIC, -Ă adj. Referitor la estetică, conform esteticii; (p. ext.) frumos. // s.n. Categoria frumosului. [Cf. fr. esthétique, gr. aisthetikos].
(Dicţionar de neologisme)

ESTÉTICĂ s.f. 1. Ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, problemele referitoare la esenţa artei, la raportul dintre artă şi realitate, la metodele de creaţie artistică, la genurile artei etc. 2. Situaţia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esthétique, it. estetica, gr. aisthetike].
(Dicţionar de neologisme)

ESTÉTIC, -Ă I. adj. referitor la estetică, conform cerinţelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplină filozofică care studiază legile şi categoriile artei, problemele referitoare la esenţa acesteia. 2. situaţia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)
(Marele dicţionar de neologisme)

estétic adj. m., pl. estétici; f. sg. estétică, pl. estétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

estétică s. f., g.-d. art. estéticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ESTÉTIC adj. 1. frumos. (O creaţie ~ autentică.) 2. v. plăcut.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: es est este estet esteti

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica etica tetica